- soliditáte
- s. f., g.-d. art. soliditäţii
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
soliditáte
Look at other dictionaries:
soliditate — SOLIDITÁTE s.f. Stare a corpurilor solide; proprietate a corpurilor solide de a opune rezistenţă la schimbarea formei şi a volumului lor; tărie, duritate, rezistenţă. ♦ fig. Temeinicie, seriozitate. – Din fr. solidité, lat. soliditas, atis.… … Dicționar Român
soliditate — so·li·di·tà·te s.f. OB var. → solidità … Dizionario italiano
consistenţă — CONSISTÉNŢĂ, consistenţe, s.f. Grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistenţa opusă de un corp sau de un material la deformare sau la sfărâmare. ♦ Tărie, soliditate, fermitate. – Din fr. consistance.… … Dicționar Român
inconsistent — INCONSISTÉNT, Ă, inconsistenţi, te, adj. Care este lipsit de consistenţă, de soliditate; neconsistent; fără tărie; slab, moale. – Din fr. inconsistant. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Inconsistent ≠ consistent Trimis de siveco,… … Dicționar Român
inconsistenţă — INCONSISTÉNŢĂ s.f. Lipsă de consistenţă, de soliditate. – Din fr. inconsistance. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 inconsisténţă s. f., pl. inconsisténţe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic INCONSISTÉNŢ//Ă… … Dicționar Român
patent — PATÉNT1, Ă, patenţi, te, adj. (Despre sisteme şi obiecte tehnice) Construit în chip special pentru a prezenta garanţii de soliditate, de bună funcţionare sau pentru a putea fi folosit uşor; care funcţionează perfect. ♢ Cleşte patent (şi… … Dicționar Român
solidità — so·li·di·tà s.f.inv. CO 1. l essere solido, robusto, stabile: la solidità di un edificio, di una costruzione Sinonimi: resistenza, robustezza, saldezza, stabilità. Contrari: debolezza, fragilità. 2. fig., stabilità economica: la solidità di una… … Dizionario italiano
tare — TÁRE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ♢ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului). Îţi voi rămânea tare recunoscător (ODOBESCU). 2. Cu forţă, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca «a vorbi», «a spune», «a cânta»… … Dicționar Român
temei — TEMÉI, temeiuri, s.n. 1. Lucrul sau partea cea mai importantă din ceva; temelie, fundament, bază. ♢ loc. adj. De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important. Fără (sau lipsit de) temei = fără bază reală, neîntemeiat, fictiv. ♢ loc. adj.… … Dicționar Român
temeinicie — TEMEINICÍE s.f. 1. Însuşire a ceea ce este temeinic; soliditate, tărie, trăinicie; statornicie. ♢ loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios. 2. Însuşire a hotărârii unui organ de jurisdicţie de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care… … Dicționar Român
